Научная Петербургская Академия

Доклад: Psihologia maselor

Доклад: Psihologia maselor

Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.” Noi nu numai am trecut

printr-o criza complicata a vietii social-politice ci ne-am pomenit in fata

unor probleme teoretice absolut noi. Am experimentat cu dezmembrarea unor

forme a gindirii politice. Problemele trecute cu vederea de ginditorii

sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim plan. Cea mai importanta

caracteristica a evolutiei gindirii politice contemporane devine aparitia

noii puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta a ridicat pe valul

schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”

Traim o epoca a maselor individul dizolvindu-se in mlastina

multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea contemporana e

mai adinca decit altadata ; standartizarea gindurilor si actiunilor au

o anvergura nationala si chiar continentala”. Aceasta a impulsionat

aparitia noii stiinte: psihologia multimii care a elucidat esenta

irationala a maselor si pericolele legata de aceasta realitate.

”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru totdeauna lega

de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei multimii.

Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman in conditiile

unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene periculoase , care

erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a zguduit conceptia

traditionala a individualitatii umane pe care se baza doctrina clasica a

democratiei si legenda revolutionara democratica.

Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele elementare privind

psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde interesele

personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis prezentate drept

comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza pe interesele si

ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa priveste totul in rozul

teoriilor economice si sociale abstracte.Ea nu vede omul in toata

complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile, memoria, dorintele si miturile

sale. Propriile iluzii ea le considera reale. Creata si condusa de modele

stiintifice, o astfel de politica clara si logica ar fi binevenita unui grup

de filozofi, oameni de stat si savanti, insa maselor acesta politica le este

absolut straina.

“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor structuri permanent

active prin acesta fiind identica economiei, insa politica este superioara

economiei introducind in joc sentimente, pasiuni, convingeri nesupunindu-se

regulilor contabilitatii”

Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia liberala si

renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o guvernare prin

intermediul unei elite alese prin intermediul votului universal. Politica

lor, determinata de realiile economice si care refuza sa observe realiile

psihologice, este sortita unei permanente instabilitati. Au o conceptie

eronata privind natiunea, societatea, epoca. Dar anume o astfel de epoca

revolutionara si atrage dupa sine multimile. Si ele necesita o noua politica.

In fine economia, stiinta urmeaza legile istorice, iar politica trebuie sa

urmeze legile naturii umane.Orinduirea contemporana s-a bazat pe mitul

egalitatii umane, iluzia egalitatii insa este detronata de dura realitate.”E

o permanenta inegalitate intre oameni, ei impartindu-se in doua categorii:

lideri si condusi. Ultimii sunt o majoritate ce necesita existenta unei

autoritati care ar lua deciziile si careea s-ar putea pe deplin

supune.”Stihiinic multimea tinde nu spre o democratie ci spre o dictatura,

aceasta tendinta fiind un perpetuu factor de destabilizare sociala si izvor

al pericolului pentru societatea democratica contemporana.

Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca masele nu

ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol deosebit. Aceasta

conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt grupari de oameni ce se aduna

in afara institutiilor si in contrariul lor, pe o baza temporara; asadar

multimile sunt asociale si asocial formate. Ele sunt rezultatul descompunerii

continue a grupurilor si claselor. Membrii multimii, plebsul, ar fi oameni ce

nu apartin unor structuri sociale anumite, ce exista in afara structurilor

sociale, fiind restrinsi in ghetto si downtown fara o ocupatie si scopuri

stabile, traind in afara legii si obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa

este. Respectiv pentru un sociolog multimea nu ar fi un fenomen autentic,

nici semnificativ sau nou, este doar un epifenomen. Societatea este ordinea,

iar multimea dezordine, si in fine mai mult un fenomen colectiv decit social.

Insa aparitia unor conceptii atit de consensuale au fost generate de un

subtil specific. Societatea ce are o puternica baza practica si juridica, e

toleranta fata de fenomenele nonconformiste. Natura lor asociala, anormala,

nu afecteaza stabilitatea lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub

atacuri externe, atunci pericolul securitatii interne si externe amplifica

riscul ce-l prezinta aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a

fi socotite drept periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a

fi analizate in termeni psihiatrici si criminologici.

Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin descoperirea

celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:

1.masele sunt un fenomen social;

2. fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in multime;

3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului in masa.

S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul multimii, sistem

constituirea caruia este legata de numele marelui teoretician al domeniului:

Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:

1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce este caracterizata

de o comuniune psihica si nu este o adunare de indivizi intr-un loc oarecare.

2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul constient, iar cea din

urma inconstient sub impulsul unor pasiuni irationale. Findca constiinta

poatra un caracter individual, iar inconstientul este colectiv

3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de actiune revolutionar.

Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat anticipat, caci pentru ele ca

si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul e mult mai important decit

prezentul.

4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia sociala a membrilor

sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le convinge prin argumente

rationale sau violenta. El ii seduce drept un hipnotizator prin autoritatea

sa.

5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala, convingeri colective si

drept prim instrument – sugestia. O buna parte a actiunilor noastre sunt

efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa convingerii si pasiunile

sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate trece, deaceea propaganda

adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj alegoric- energic si

imaginativ, cu formulari simple si autoritare.

In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul publucitatii si

propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si regulile sale. Insa

nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz intregul instrumentariu

propagandistic al partidelor, defileurile conducatorilor la televiziune,

sondarea opiniei publice ar deveni ceea ce sunt: elemente ale strategiei de

masa, bazindu-se pe ideea irationalitatii multimii. Multimilor li s-ar spune

cu placere ca sunt irationale, dar e interzis : lor li se insufla contrariul.

6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui partid, clasa,

natie) prin necesitate e o politica nelipsita de fantezie.Ea trebuie sa se

bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie) fie aceasta si o idee - fix care

se insufla in constiinta fiecarui om al multimii pina ce ea s-ar transforma

ulterior intr-o convingere de nestramutat si s-ar revarsa in actiuni

colective.

Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati, ce cunscind

regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa totul la ce au

aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au intirziat sa apara :

Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un inceput de lista. Probabil

inca vom asista la noi spectacole pretul tichetei fiind viata, prea mari

valori s-au pus in joc de acest nou tiran care este multimea.

In prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru conducatorul politic

inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu masa, astazi pentru unii

guvernanti mediocri acesta a devenit prea complicat, ci cel putin sa nu fie

condusi de ea.

Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare conventionala a

multimilor:

1. Multimea neuniforma.

a) Anonima (gloata in strada)

b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)

2. Multimea uniforma .

a) Sectele (politice sau religioase)

b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)

c) Clasele (burghezia,proletariatul)

Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei multimi:

1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita. Daca limitele sunt

artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine izolarea multimii,

apare pericolul eruptiei sale.

2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un factor absolut al

existentei si viabilitatii multimii.

3. Multimea tinde spre densitate.

4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop comun nimiceste

interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.

Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa criminala, psihologul

englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie astfel : “Marele mister al

oricarui comportament este comportamentul social. Am fost nevoit sa-l studiez

toata viata mea, dar n-as pretinde ca l-am inteles si ca-l cunosc. Mi-am

facut impresia ca am patruns in esenta firii individului, fara a incerca insa

sa prezic comportamentul lui in grup.”

Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie a “multimii

criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera ca multimile

sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt condusi la fel de

astfel de indivizi. Psihologia multimii poate fi privita drept o parte a

antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant indisolubil al

oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a unei doctrine

juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de alta parte

considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice de la

anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii mitingurilor

de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in politica prin aspectul

criminal al actiunilor sale.

O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur opinia de masa

extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat un sir de cauze

evidente ale acestei instabilitati:

1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au pierdut

puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii. Locul fostei

credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara trecut si viitor.

2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine contrabalantari,

drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei ce se manifesta tot

mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in vedere puterea de

astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient farmec ar capata o

putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea pe mult timp.

3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o opinie nu se

poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de adeveni o

opinie comuna.

Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca oglindeste opiniile

multimii. Devenind un agent informational, presa s-a dezis de implementarea

in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea gasi astazi un ziar atit de

bogat incit redactorul sa-si exprime propriile sale opinii? Ascultarea

opiniei multimii astazi este un moment deosebit de important pentru presa si

guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un proiect legislativ – iata ce

trebuie ei permanent sa cunoasca.

Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de sentimente si

pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai mult de starile

de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se sentimentelor si nu

ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o lipsa de posibilitati

pentru guvernatori in a conduce cu opinia publica. Oamenii de stat in loc sa

directioneze opinia multimii, o urmeaza si aceasta le sorteste unei

instabilitati permanente in fapte .

E deosebit de importanta elucidarea caracteristicelor specifice ale unor

multimi, ce au fost instituite de constitutiile statelor democratice

contemporane :multimea electorala si cea parlamentara.

Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt irationalitatea, lipsa

unui spirit critic, incredere naiva si unilateralitate. Liderul trebuie sa

cunoasca cum sa placa, sa fie atragator, sa stie a folosi pasiunile multimii.

E necesara distrugerea pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de

argumente rationale, caci ele nu servesc la nimic. Programul electoral nu

trebuie sa fie prea categoric, aceasta va da posibilitati de opozitie

concurentilor. Promisiunile exagerate impresioneaza la moment si apoi nu

obliga la nimic. Se poate observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul

ce va sti sa o foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi

opinia majoritatii va invinge cu siguranta

Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si nonanonime. Regimul

parlamentar este idealul tuturor popoarelor civilizate contemporane, insa la

baza lui s-a pus o conceptie psihologica eronata : precum ca mai multi oameni

ar putea lua o hotarire mai inteligenta decit fiind putini. Romanii spuneau :

Senatores omnes - boni viri, senatus romanus - mala bestia, iar Solon

mentiona :”Fiecare atenian in parte e o vulpe hitra, dar cind atenienii se

string la adunarile populare in Pnix devin o turma de oi”. In fiecare partid

exista un lider care directioneaza opinia, deputatii fiind in plus constrinsi

de opinia electoratului sau. Daca un parlamentar ar propune un proiect

legislativ ce ar ridica inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind

frica in fata opiniei alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil

pozitiv cu toate ca aceasta actiune ar putea influenta negativ bugetul

statului. Lebon cercetind aceasta problema spunea ca ar fi stupid de

considerat ca patruzeci de academicieni ar actiona altfel decit patruzeci de

cumetre consatene. Trecind cu vederea problemele date, parlamentele sunt

inventia superioara gasita de popoare pentru autoguvernare si intru limitarea

posibilitatii unei tiranii personale. Parlamentul e idealul elitei umane. De

fapt,insa parlamentul prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si

limitarea progresiva a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar putea

aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice sunt individuale, iar

cele false si superficiale sunt de masa. In multime poporul cauta orbire si

sensatie.”

Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul opiniilor

si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor lideri este de

a crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau sociala, intr-o

opera, idee sau om.A-i da omului credinta inseamna a-i inzeci

puterile.Liderul multimii deseori singur este hipnotizat de idee devenind

apostolul ei. Totul tace in fata convingerii sale absolute, interesele

personale, familia – totul fiind jertfa ideei. Fiind deseori o personalitate

intr-un anumit sens anormala liderul multimii revoltate devine inima ei

concentrind in actiunile si cuvintele sale quintesenta pasiunilor si

sentimentelor ale supusilor sai. Anume seminebunii ca Pierre Lermitt si

Luther au zguduit lumea. Deosebirea dintre un lider adevarat al multimii si

un simplu om politic e evidenta. Danton ramine a fi un orator abil, un mester

al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc, pentru el lupta

pentru putere si lupta pentru interesele poporului sunt identice.

O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea curajului

asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si sa propuna o

iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi. Insa teoria

adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a actiunii si

convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce transforma

posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.

Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate fi

uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de prisosinta

mai mult decit necesar. Observind complexitatea lucrurilor, dind posibilitate

de a le analiza si explica intelectul manifesta indulgenta si esential

slabeste intensitatea convingerii necesara propagatorului Marii lideri ai

tuturor epocilor si indeosebi a celor revolutionare au fost oameni limitati

desi faceau lucruri mari.

In prezent fenomenul multimii este in crescinda activitate, situatiile in

care guvernele nu a putut actiona vehement si rapid devenind posibilitati de

manifestare a intereselor specifice de masa, instrument al promovarii fiind

in primul rind violenta .

Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute de opinia publica

fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima miscare de masa pe care as

vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului anului 1998 din Romania.

Analizind cele intimplate putem vedea ca principiile unei psihologii de masa

sunt respectate intru totul. In primul rind au fost un sir de actiuni

nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide minele aprinzind

nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine fiind nu in

calitate de bariera ci drept un catalizator ce a marit convingerea multimii

precum ca statul a devenit inamicul lor si unica iesire este continuarea

ostilitatilor. Flacara acestei convingeri a fost atit de mare incit populatia

ce intra in contact cu multimea minerilor isi exprima simpatiile fata de

actiunile grevistilor. In opinia minerilor Bucurestiul a devenit centrul

nedreptatii simbolizind actuala putere de stat, populatia bucuresteana

devenind un indirect inamic al revoltatilor. Propunerile de conciliere

inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca minerii au vrut-o, ci

deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al combatantilor, prin

hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni, situatia in care Cosma nu ar

fi vrut-o fiind un probabil inceput de razboi civil. Intelegerea a fost

semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa nemultumirea gemea in inimele

multiimi care a fost oprita din mersul sau spre simbolul nedreptatii :

Bucuresti.

Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce liderul

minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce prin

potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul, e arestat, minerii

sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit cu bine, insa

evenimentele derulate doar au amplificat latentul potential distrugator al

multimii nesatisfacute, si noile nelinistiri nu se vor lasa asteptate.

Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca

:”Personalitatea sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de

cercetare predominant. Insa in lume se constituie si se foloseste psihologia

multimii.Daca ar fi privite fara prejudecati razboaiele etnice, violenta in

orase, conflictele rasiale si cele sociale, psihologia multimii ar fi

recunoscuta forta lor de miscare.”

Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar fi reactia

curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan. Acest fenomen ne

demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al unui lider carismatic

in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele puterii lui practic

nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea de a inlatura

liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu sindromul de

abstinenta caci liderul este drogul multimii.

Elementul ce instituie influenta liderului asupra multimii este desigur

misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt reunite doua calitati ale

liderului: convingerea sa luminoasa si curajul autentic. E ceea ce a aparut

in gindirea germana si apoi in cea americana sub denumirea de “carisma”.

Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi inlocuite unul de altul doar cu

unele rezerve.

Pentru psihologia multimii autoritatea este o conditie a puterii, pe cind

carisma luata in aspect istoric reprezinta o forma specifica a autoritatii.

Cu alte cuvinte nu poate fi o situatie cind puterea ar depinde sau nu de

autoritate. Orice putere se bazeaza pe ea: cind liderul isi sugruma

autoritatea, nu-i ramine decit bruta violenta a unui tiran. Autoritatea

depinde in primul rind de un dar initial, de o potenta innascuta ce nu se

supune analizei.

E cunoscut ca de la unele personalitati de la nastere emana fluide ale

puterii, natura carora e complicat de a o defini. Autoritatea carismatica are

aceeasi provenienta ca si dragostea, ea nu poate fi explicata decit ca

actiune al unui inexplicabil farmec.

Astazi majoritatea marilor cuceritori ai sufletelor nu mai au altare, dar ei

au statui si imagini, cultul ce le este creat nu se deosebeste prea mult de

un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa patrunzi in filozofia istoriei

doar intelegind esenta fundamentala a multimii: pentru ea trebuie sa fii

Dumnezeu sau nimeni.



(C) 2009